Aurel Stanciu Milcovin, evocat în cadrul Toamnei odobeștene

În cadrul manifestărilor derulate sub egida „Toamna odobeșteană”, ediția 2019, de miercuri 11 septembrie, în preambulul lansărilor de carte, avându-i ca semnatari pe Ionuț Iliescu, Aurora Emilia Apostu, Mihaela Boldeanu, Lelia Pavel, a fost menționat și autorul melodiei „Trenul vine de la Odobești”, regretatul jurnalist Aurel Stanciu Milcovin. Așa cum sublinia și directorul Casei de Cultură din Odobești, Romeo-Valentin MUSCĂ, melodia este „o odă adusă de jurnalistul născut în Găgești acestui spațiu binecuvântat de Cel de Sus, de unde trenul „Vine / Purtând pe șine / Poate suspine / Poate nădejdi și dor de tine”! Din păcate trenul astăzi nu mai vine, din fericire Gara n-a fost demolată […] pentru ca la o „Toamnă Odobeșteană” viitoare să se ajungă de la Focșani în Podgorie cu „mocănița”, ca în vremurile de aur pe care le cântă Aurel Stanciu-Milcovin”.

Cei prezenți la eveniment au putut viziona, în premieră, un montaj audio și video realizat de fiul jurnalistului, Silviu Stanciu, ce cuprinde o peliculă din anii 1974 – 1975, din arhiva personală, cu imagini ale trenului și melodia menționată. Imaginile nu au mai fost difuzate decât în programele Televiziunii Române din acea perioadă. Șansa mare a fost că filmul a putut fi copiat și prezentat astfel spre marea bucurie a celor prezenți în sală.

 

Profesorul Constantin Grigore, un apropiat al jurnalistului Aurel Stanciu Milcovin, a adus chiar câteva completări necesare, din care am aflat că în film este prezentată una din ultimele călătorii ale trenului iar printre personajele prezentate în costume populare a recunoscut câțiva elevi de liceu. În prezent, aceștia trebuie să aibă venerabilele vârste de șaizeci și ceva de ani, dacă nu și mai bine.

În sală a fost prezent și un domn mai  în vârstă, căruia i-am reținut numele de Murariu, și care, cu emoție în glas, ne-a mărturisit că unul din împiegații aflați pe peronul gării odobeștene din film este chiar dumnealui. O revedere, așadar, emoționantă, după aproximativ 45 de ani. Emoții atât de maiestuos rânduite, alături de versuri, pe portativul acestei melodii, autorul declarând în interviul din film: „am copilărit la depoul trenului mic. Tatăl meu a fost mecanic de locomotivă pe trenul acesta trei decenii. Parcă îi cunosc fiecare sunet, fiecare cântec al roții, fiecare curbă, cotitură, fiecare întâlnire a trenului cu un deal, cu muntele chiar, că ajunge până în prispa lui și nu am avut niciodată sentimentul precis că eu voi ajunge, bunăoară, să-i dărui un cântec. Se pare că acest cântec mai mult trenul mi l-a dăruit mie. Mi l-a dăruit chiar prin oamenii aceștia. Oamenii aceștia când merg către munte cântă….” Iată, deci, că pe ecartamentul atât de îngust al șinelor de oțel, se pot revărsa atâtea emoții, atâta muzicalitate și vers. Toamna odobeșteană a repus în discuție ideea preluării de către autorități a gării și reînființarea unei mocănițe care să readucă Odobeștiul pe harta turistică a Vrancei și nu numai. Un vis atât de drag lui Aurel Stanciu Milcovin.

(Silviu Stanciu, aflat la vârsta primelor…. călătorii cu trenul mic)

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.