Balada MOriț-ului

„Pe-un picior de plai, pe-o gură de rai” este formula cu care Vrancea își deschide porțile către o lume a legendelor și a baladelor. Este de notorietate drama care face subiectul binecunoscutei balade „Miorița”. În legende totul este permis. Motivele, subiectele se întrepătrund, lăsând loc oricăror interpretări. Dacă nici până astăzi nu avem o certitudine clară asupra originii baladei mioritice, nea Alecu preluând, cum s-ar spune astăzi, „pe surse” întreaga poveste, rândurile de față se vor o replică actuală, având ca sursă de informare articole, declarații personale, interviuri, chestiuni evidente pentru o dramă modernă.

„De trei zile-ncoace”
Presa nu mai tace…

Vrancea, când nu se scutură seismic, surprinde prin personajele sale. Unul dintre acestea, de un pitoresc aparte, a fost Baba Vrâncioaia, rămasă în memoria colectivă prin gestul ei, profund patriotic, de a-i trimite pe cei șapte feciori la luptă, împotriva dușmanului, alături de domnitorul Ștefan cel Mare.

La mai bine de jumătate de veac, istoria pare să se repete. De data aceasta, însă, vorbim de o „măicuță bătrână”, cu brâu de Confecția și dare de mână, care, protectoare, îi dăruiește iubitului său fecior dregător de județ mulți cai putere, bineînțeles, urmând pilda Vrâncioaiei, tot ca să dea  piept cu dușmanul. De unde are, de unde nu are, biata femeie își rupe puținul de la gură și scoate, dintr-un ungher al bojdeucii sale de la poalele Măgurii, o pungă de vreo 150.000 de galbeni – spun gurile rele. Dacă e să ne luăm după antecedentele întâiului descălecător al Vrancei, rareori prezent pe la ședințele de CJ, acesta este urmărit de piaza rea, oprit mai mereu la Poarta Vrancei de potere care țin să-i tempereze elanul patriotic, prin suspendarea permisului de conducere. Prevăzătoare, a sa măicuță îi oferă acum  „cai învățați” cu drumurile rele din județ, „certate” cu asfaltul  – câini mai bărbați nu, pentru că are suficienți „lătrători” într-o parte a presei locale –  ca să poată umbla astfel al său fecior și off-road, cum se zice acum modern, iar dușmanul să-i piardă urma celui ce e predestinat a conduce la nesfârșit destinele Vrancei.

Și-am încălecat pe o șa

Și vă spun părerea mea:

Cal înaripat să-i dea

Din Vrancea poate o zbura…

 

(Acest material este un pamflet, cu autor necunoscut – dar punem noi mâna pe el!!! – și care, cine știe, poate deveni oricând o legendă.)

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *