Categorie: Eveniment

• Pe 7 ianuarie, chiar de ziua numelui, ar fi împlinit 42 de ani

Partidul Național Liberal Filiala Vrancea transmite un mesaj de susținere și sincere condoleanțe familiei Lățcan, în aceste clipe dureroase pricinuite de trecerea la cele veșnice a celui care a fost Ionuț Lățcan.

Om deosebit, familist convins, profesionist desăvârșit, Ionuț Lățcan a fost un coleg liberal integru și devotat, un om de nădejde pentru toți cei care au interacționat cu el.

Mâine, 7 ianuarie, Ionuț Lățcan ar fi împlinit 42 de ani. O vârstă la care mai avea multe de spus atât pe plan profesional, cât și personal. Rămân în urma sa o soție deosebită și doi copii minunați.

Îi vom păstra o vie amintire!

Dumnezeu să-l odihnească în pace! Să-i fie țărâna ușoară!

Departament Comunicare PNL Vrancea, 6 ianuarie 2021

Consiliul Județean Vrancea a adus sâmbătă un omagiu eroilor căzuți în Bătălia de la Râmnicu Sărat din Primul Război Mondial (numită și „Bătălia Crăciunului”). Reprezentanții instituției publice județene și primarii de pe Valea Râmnicului, de la Vintileasca (Tudorel Vâlcociu), Jitia (Ion Păun), Chiojdeni (Constantin Grigore), Dumitrești (Adrian Banaurs) și Bordești (Adrian Gavrilă), alături de mai mulți consilieri locali, au depus coroane de flori în memoria eroilor care și-au jertfit viața pentru patrie.

Coroanele au fost depuse la monumentele ridicate în localitățile de pe Valea Râmnicului, astfel: la Monumentul Eroilor de la Școala Gimnazială „Regina Maria” din Vintileasca, la Monumentul Eroilor (1916-1918) de la Școala Gimnazială Jitia, pe Aleea Crucilor de la Biserica „Sf. Arhangheli Mihail și Gavril” din Chiojdeni, la Troița Eroilor (1916-1919) din satul Poienița, comuna Dumitrești și în Cimitirul Ostașilor Români și Germani (1916-1919) din Bordești.

În acest mod, autoritățile județene și cele locale și-au exprimat recunoștința și i-au comemorat pe eroii care în urmă cu 104 ani au luptat  în cea mai importantă bătălie din timpul retragerii Armatei Române, la sfârșitul anului 1916, în sudul Moldovei. „Bătălia de Crăciun” a fost una dintre luptele importante duse pe meleagurile Vrancei, lupte care au contribuit la baza constituirii României mari, la 1 Decembrie 1918.

*

Scurt istoric: După zile de lupte aprige în trecătorile Carpaților, într-o ultimă încercare de a apăra Capitala, Armata Română a primit ordinul de retragere și stabilizarea frontului în sudul Moldovei. Pentru ca această operațiune să se încheie cu succes, comandamentul român a pus la cale o strategie prin care să întârzie înaintarea inamicului, prin acțiuni ofensive. Cea mai importantă dintre aceste acțiuni a fost „Bătălia de la Râmnicu Sărat”, pe care germanii au numit-o Weihnachtsschlacht („Bătălia de Crăciun”), pentru că luptele hotărâtoare s-au dat în zilele Crăciunului catolic.

Biroul de Presă al Consiliului Județean Vrancea

• PNL Vrancea a descoperit semnături suspecte de falsificare în dosarul candidatului PSD la Primăria Focșani, Cristi Valentin Misăilă.
• PSD-istul Matișan l-a lovit pe reprezentantul PNL Cristi Irimia și l-a lipsit de libertate în mod nelegal

Partidul Național Liberal filiala Vrancea aduce la cunoștința opiniei publice fapte extrem de grave petrecute astăzi la Biroul Electoral de Circumscripție Focșani sub privirile președintelui BEC Focșani, judecător Loredana Arhip.

Reprezentantul Partidului Social Democrat Vrancea în BEC Focșani, Bogdan Emilian Matișan, l-a lipsit de libertate în mod nelegal, reținându-l contra voinței sale în incinta încăperii pe Cristi Irimia, împuternicit de către PNL Vrancea să consulte lista susținătorilor candidatului PSD la Primăria Focșani, Cristi Valentin Misăilă.

Ulterior, Bogdan Emilian Matișan l-a lovit peste braț pe reprezentantul PNL când acesta îl filma. Matișan a fost deranjat de semnăturile în neregulă descoperite de Cristi Irimia în momentul consultării listei semnăturilor pentru susținerea lui Misăilă și în urma unor telefoane și presiuni a reușit să o determine pe judecătoarea Loredana Arhip să nu îi mai permită reprezentantului nostru consultarea integrală a listelor de susținători ai candidaților PSD.

Inițial, reprezentantul PNL primise acordul pentru consultarea listelor, chiar din partea judecătoarei Arhip, PNL Vrancea fiind operator de date cu caracter personal.

PNL Vrancea vă pune la dispoziție un material video cu incidentele de la BEC Focșani. Totodată, Cristi Irimia va face astăzi plângere penală împotriva lui Bogdan Emilian Matișan pentru lipsire de libertate în mod ilegal infracțiune prevăzută de articolul 205 din Codul Penal și pentru lovire și alte violențe.

Facem precizarea că reprezentantul nostru filma cu mâna dreaptă, iar mâna stângă o are în ghips, în această situație orice acuzație îndreptată împotriva reprezentantului nostru fiind hilară.

Totodată, PNL Vrancea va sesiza parchetul de pe lângă Tribunalul Vrancea cu privire la semnăturile posibil falsificate descoperite în dosarul candidatului PSD Cristi Misăilă.

Departament Comunicare PNL Vrancea, 20 august 2020

UPDATE: Din înregistrarea camerei de supraveghere aflată în sediul Primăriei Focșani se susțin cele afirmate anterior.

Vineri, 26 iunie 2020, ministrul Mediului, Costel Alexe, s-a aflat în Vrancea, alături de alți reprezentanți ai ministerului, la invitația senatorului Cătălin Toma și a ministrului Lucrărilor Publice Dezvoltării și Administrației, deputatul Ion Ștefan.

Mai mulți primari din zona de munte, președinți de obște, reprezentanți ai mediului de afaceri din zona silvică a județului Vrancea au participat la o serie de discuții extrem de aplicate, iar ministrul Costel Alexe a promis că va pune în discuția Guvernului propunerile primite. Reprezentanții Guvernului vin, iată, din nou în Vrancea, pentru găsirea unor soluții astfel încât comunitățile locale să cunoască o dezvoltare accentuată.

În contextul măsurilor luate de Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură (APIA) de prevenire a riscului de răspândire la nivel național a infecţiei cu Coronavirus SARS-CoV-2, informăm că a fost aprobată de către conducerea Ministerului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale decizia APIA de suspendare a activității de vizare a carnetelor de rentier agricol, începând de mâine, 12 martie 2020.

Această decizie este luată în aplicarea art.2 din Hotărârea nr. 6 din data de 06.03.2020 a Grupului de suport tehnico-ştiinţific privind gestionarea bolilor înalt contagioase pe teritoriul României.

 Activitatea de vizare va fi reluată de către Centrele judeţene ale APIA începând cu data de 4 mai 2020.

Precizăm că în conformitate cu prevederile OMADR nr. 1272/2005,  cu modificările și completările ulterioare, vizarea carnetelor de rentier agricol se realizează până la data de 31 august 2020.

(SERVICIUL RELAŢII CU PUBLICUL ŞI COMUNICARE)

În ședința ordinară a CJ Vrancea, din 10 decembrie 2019, Marian Oprișan a avut, ca de obicei, un limbaj… „extraordinar” la adresa consilierilor  județeni liberali.

Totul a început când Oprișan a anunțat că va face plângere penală împotriva celor doi conducători ai Inspectoratului Şcolar Vrancea, întrucât au refuzat să se implice în acțiunea „Magia Crăciunului”. Liberalii i-au cerut socoteală pentru modul partinic al distribuirii cărților către elevii de gimnaziu, drept pentru care Oprișan le-a replicat „ciocu’mic”. Reproșurile au continuat, consilierul Liviu Bostan cerându-i să nu mai folosească un astfel de limbaj, inadecvat unei ședințe, și să revină la problemele înscrise pe ordinea de zi.

Momentul s-a acutizat când consilierul Adrian Crețu l-a rugat pe Oprișan să menționeze câteva titluri din cărțile distribuite, iar acesta, în stilul său caracteristic, a ocolit răspunsul, preferând să îi reproșeze liberalului că „ați venit îmbrăcat la ședința consiliului județean ca și când ați da de mâncare la găini”.

Oprișan nu este la prima dispută pe tema vestimentației consilierului liberal. Acesta a fost luat în vizor și în cadrul ședinței din 8 noiembrie, odată cu un alt consilier PSD, care nici el nu s-a încadrat în tiparul preferințelor fostului manechin de la Confecția.

Cei doi soliști ai trupei „Aroma Band”, Adina Stanciu și Stelian Ciuciuc, au fost invitați astăzi, 2 decembrie 2019, pe platourile Antenei 1, la emisiunea matinală de divertisment „Neatza cu Răzvan și Dani”. Cu această ocazie, formația focșăneană, manageriată de Andrei Balaci, și-a prezentat videoclipul „Tu și eu”, creație a cărei premieră a avut loc pe 24 noiembrie, cu muzica și versurile compuse de Vlad Crețu și Cătălin Gușă, imaginea Marian Fluture.

Videoclipul te cucerește de la prima vizionare, îndemnându-te a te alătura celor doi soliști, pe linia atât de dulce a melodiei, într-o lume de vis, plină de dragoste.

Pentru doritori, publicăm de pe pagina oficială a videoclipului, versurile care însoțesc melodia:

Tu știi sa ma faci sa zâmbesc
Chiar și atunci când greșesc
Doar ma alinți și îmi spui
Te iubesc

Tu m-ai învățat sa te-ascult
Sa te înțeleg tot mai mult
Doar lângă tine am aflat
Cine sunt

Pan’ la soare și înapoi
E iubirea dintre noi

Refren
Tu și eu, îmbrățișați
Doua inimi nebune
Eu și tu doi visători
Din alta lume

Îndrăgostiți vom fi mereu
Tu și eu

Ieri, nici nu știam ce va fi, va fi
Ca vom ajunge într-o zi
Sa ne-alintam și sa fim
Ca doi copii

Azi, chiar dacă anii au trecut
Parca suntem la început
Si ne iubim tot mai mult
Tot mai mult

Bridge
Atunci când iubești
Simți ca timpu-i prea scurt
Atunci când iubești
Te ridici ori de câte ori ai căzut

Aroma Band, formație care nu ar trebui să lipsească din evenimentele fericite ale fiecăruia dintre noi, se descrie astfel: este precum mirosul parfumului suav, născut din combinația celor 6 componenți : chitară, clape, sax, vioară si voce. Aroma Band cântă și încântă simțurile publicului său. Există undeva o „Grădină a simțurilor” unde vizitatorii sunt invitați să perceapă frumosul din jurul lor. Acest părculeț, unde notele muzicale sunt parcă desprinse din natura, se numeste – Aroma Live Band sau cvintetul simțurilor (@aromaliveband).

• Campania de prevenire în rândul elevilor ”ALCOOLUL NU TE FACE MARE!” a fost desfășurată de polițiști ai Institutului de Cercetare și Prevenire a Criminalității și ai Inspectoratului de Poliție Județean Vrancea
• Activitatea a debutat cu un videoclip, realizat special pentru promovarea acestei campanii.
• De asemenea, a fost facută o prezentare și de către reprezentanții Clubului de robotică de la  Colegiul Național „Unirea” Focșani

Astăzi, 25 octombrie a.c., polițiști ai Institutului de Cercetare și Prevenire a Criminalității și ai Inspectoratului de Poliție Județean Vrancea, în parteneriat cu Inspectoratul Școlar și cu sprijinul Asociației “Berarii României” au desfășurat activități în cadrul Campaniei “Alcoolul nu te face mare!” la Colegiul Tehnic “Valeriu D. Cotea” din municipiul Focșani.

Campania se derulează la nivel național încă din anul 2006, iar în 2019 aceasta vine cu un nou concept creativ și o nouă strategie de implicare a minorilor într-o serie de activități de timp liber. Scopul acesteia este de a informa liceenii cu privire la efectele negative ale consumului de alcool.

Astfel, o echipă multidisciplinară de specialiști a prezentat diferite aspecte ale consumului de alcool, de la efectele sale nefaste, la legătura cu delincvența sau victimizarea, dar și modalități de prevenire și de petrecere a timpului liber în mod sănătos și util.

Activitatea a fost una interactivă, în care elevii au fost provocați să-și expună părerile. Discuțiile au pornit de la mesajele transmise în filmul campaniei, ce a fost prezentat în deschidere.

Elevii au simțit la propriu efectele consumului de alcool asupra organismului uman, testând ochelarii de alcool care simulează un nivel mediu de alcoolemie. Astfel, aceștia au avut senzația că au probleme de echilibru, obiectele păreau mai departe decât erau în realitate, vederea era considerabil mai slabă, iar timpul de reacție mai lung.

Specialiști de la RoboHub au făcut o prezentare demonstrativă de robotică și au promovat adolescenților activități alternative de petrecere a timpului liber.

La discuțiile interactive cu elevii a participat și psihologul Silviu Ioniță, mental coach  al Echipei Naționale U21, cu o experiență de 20 de ani în proiecte cu copii și adolescenți.

Activitatea a debutat cu un videoclip, realizat special pentru promovarea acestei campanii și a fost facută o prezentare și de către reprezentanții Clubului de robotică de la  Colegiul Național „Unirea” Focșani

Beneficiari ai activității au fost elevi ai claselor a IX – a și profesori ai Colegiului Tehnic „Valeriu D. Cotea” din municipiul Focșani.

Un grup de aproximativ 20 de tineri voluntari din Municipiul Focșani și Județul Vrancea au început o acțiune civică ce vizează pasajul subteran al Gării Focșani.

Mai exact, începând de duminică, 29 Octombrie 2019, voluntarii implicați în aceasta acțiune benevolă au început să deruleze lucrări de înfrumusețare la pasajul subteran ce face legătura între peroanele Gării Focșani.

„Orice persoană care a călătorit cu trenul din și înspre Focșani, a putut observa starea în care se află acest pasaj: desene graffity ce conțin semne obsece sau care nu înfrumusețează sub nicio forma pereții tunelului, ci din contra, acoperiș prin care curge apa atunci când plouă, gunoaie, etc.

Din punctul nostru de vedere, Gara Focșani reprezintă una dintre porțile de intrare în Municipiul Focșani și în Județul Vrancea, iar starea în care se află de atâția ani este una degradantă și neplăcută.

Totodată, prin intermediul acțiunii noastre, vrem să încurajăm acțiunile civice de acest gen și, de ce nu, să atragem cât mai mulți voluntari pentru ducerea la bun sfârșit a acestui proiect. Vreau să le mulțumesc tuturor colegilor voluntari care s-au implicat în prima acțiune dintr-o serie mai lungă, conștient de faptul că și-au dedicat din timpul lor liber pentru a contribui la înfrumusețarea acestui pasaj. Pe această cale doresc și să lansez o invitație către toți cetățenii Municipiului Focșani care doresc să ne ajute.”, a declarat inițiatorul acțiunii, Claudiu Matei.

Paula Herlo, reporter Pro TV

Marius Manoliu, consilierul primarului PSD al municipiului Focșani, Cristi Misăilă, le interzice reporterilor ProTV, în speță jurnalistei Paula Herlo, să mai calce prin Vrancea. Manoliu, el însuși membru al PSD a reacționat, pe Facebook, la un material de promovare a emisiunii dedicate județului Vrancea, din seria „România Te iubesc!“. Vorbind în numele vrâncenilor, atribuindu-și rolul de reprezentant al tuturor, Marius Manoliu s-a declarant dezgustat de reportaj, afirmând că scopul acesteia a fost de a pune într-o lumină proastă județul Vrancea:

„Urât mod de a vă crea audiență. Ați fost întâmpinată cu drag în județul nostru, vrâncenii s-au dovedit a fi oameni ospitalieri, v-au primit în casa lor, v-au așezat la masa și dvs. drept răsplată, îi denigrați mișelește și îi vorbiți de rău. Noi ne-am dovedit a fi gazde primitoare, dvs v-ați umplut de rușine. Ostilitatea cu care vă prezentați materialul nu face decât să vă umpleți de dezgust și dovediți clar că scopul dvs. a fost denigrarea și punerea într-o lumină proastă a județului nostru. Urât, foarte urât cum procedați. Să nu mai veniți aici că nu meritați“.

Reacția lui Marius Manoliu a apărut în contextul promovării intense de care a beneficiat emisiunea realizată de jurnalițtii ProTV în județul nostru. În ultimele zile, promo-urile emisiunii, care se difuzează duminică de la ora 18.00, au fost distribuite de un număr foarte mare de vrânceni pe rețelele de socializare.

În replica, propagandiștii PSD, între care se numără și Mariua Manoliu, au încercat să salveze situația, postând comentarii prin care îi acuzau pe jurnaliști de manipulare și de implicare în campania electorală. De altfel, aceasta a fost și poziția șefului PSD Vrancea, Marian Oprișan. Jurnalista Paula Herlo a arătat că a fost sunată de baronul de Vrancea, imediat după difuzarea unui promo pentru „România, te iubesc!” și i-a spus că emisiune este „o manipulare de tip ordinar”, făcută „în campanie electorală”.

Marius Manoliu este consilierul primarului Cristi Misăilă și provine din rândurile tinerilor PSD. În trecut el a fost unul dintre sinecuriștii promovați de partidul roșu, care au ocupat o poziție în Consiliul de Administrație al falimentarului ENET. În prezent, Marius Manoliu este membru în Consiliul de Administrație la CUP Salubritate, funcție pe care o ocupă tot datorită carnetului de partid și mai puțin competențelor sale profesionale.

… sau noi ne vindem prea scump pielea ursului din pădure cu iluzia că suntem mai aproape de natură, până spre străfundurile intimităților sale? Da, am văzut ursul. Și nu unul, ci doi. În locul aflat la hotarul dintre Vrancea și Covasna, pe DN2D, duminică, 28 iulie 2019, ora 20.00. Și cum zona cu pricina era dincoace de hotar, o spun cu nestăpânită mândrie că ursuleții văzuți erau vrânceni de-ai noștri. Emoții? Da… Teamă? La câtă lume era adunată, acceptam  cu o probabilitate minimă să se întâmple ceva nefericit. Și, totuși, eram la o întâlnire de gradul 3 cu niște sălbăticiuni. Am mai avut așa, în treacăt, ocazia să văd urs la drumul mare, dar din mersul mașinii, timp de câteva secunde. Dar ca acum să fiu martor la o așa scenă, nu… Priveam reacțiile oamenilor, pe ale ursuleților. Le spun ursuleți pentru că erau două exemplare care mai aveau până să ajungă la talia unor adulți. Părea un spectacol de circ, cu intrare liberă, dar cu final imprevizibil. Până la urmă, cine se dovedea a fi sălbăticiunea? Ursul, dominat de instinctele sale de conservare și care deși își procura hrana neconvențional, să zicem, părea mai prudent în relația neobișnuită cu omul? Sau oamenii aflați pe margine, prea preocupați de ineditul spectacolului creat, ignorând orice instinct al conservării și care se expuneau destul de riscant? Noroc cu parapeții metalici de pe marginea drumului care delimitau cele două lumi.

Cât despre recomandările de a nu hrăni urșii, nici vorbă de a respecta așa ceva. În fond, care era scopul întâlnirii? Doar ursul nu era prost să vină să stea la poză degeaba. Iar omul trebuia să își dovedească că știe să își depășească limitele, dincolo de rațiune și cumpătare. Iertați-mi ironia, o fac confortabil din fața biroului, deși îmi dau seama că întâmplarea de aseară nu face bine nici ursului, nici omului. Spre surprinderea mea, în câteva minute, se formase o coloană de mașini lungă de câțiva metri buni. Căci, vorba aia, se aduna lumea ca la urs. Fiecare nou venit imortaliza momentul, să aibă ce povesti nepoților despre ursul păcălit de… lume.

Ursuleț de catifea, asta-i relatarea mea. (Silviu Stanciu)

Ziua internațională a diversității biologice a deschis pentru prima dată porțile Centrului de Reabilitare a Faunei Sălbatice – ACDB pentru publicul larg.
Cu această ocazie, 50 de elevi de la școli învecinate (proximitatea localității Petrești) au fost invitați la centrul de reabilitare, unde au fost inițiați cu privire la acțiunile de salvare, tratare și monitorizare a faunei sălbatice. Activitățile organizate au inclus: jocuri de cunoaștere, un tur de vizitare a facilitaților de reabilitare (cu prilejul căruia au fost diseminate informații despre rolul centrului și au fost arătate procedurile operative prin care sunt îngrijite animalele sălbatice), aplicații de monitorizare a faunei sălbatice și vizitarea muzeului satului.
În urma acestui eveniment, tinerii care doresc să se implice sunt invitați să se înscrie ca voluntari pentru centru.

„Există o legătură strânsă între numărul animalelor care ajung să fie tratate la centru și implicarea directă a localnicilor în conservarea faunei sălbatice. Numărul de cazuri în care animalele sălbatice au nevoie de ajutor se poate reduce dacă vom înțelege care sunt factorii ce cauzează cele mai frecvente accidente și dacă activitatea Centrului va fi cunoscută de cât mai multe persoane din vecinătatea ariilor protejate.
Centrul pentru Reabilitarea Faunei Sălbatice este un spațiu în care un program de voluntariat poate avea un rol multiplu: creșterea ratei de succes în cazul salvării și reabilitării unor animale rănite sau accidentate, formarea de noi abilități pentru tinerii care vor sa urmeze profesii dedicate științelor naturii, dar și întărirea inițiativelor civice care să contribuie la o mai bună dezvoltare a comunității locale si administrare a ariilor protejate. În acest sens, vom demara un program de voluntariat pentru tinerii care doresc să se implice în activitățile de la Centru de Reabilitare.” – Alina Dragomir, manager proiect.

Activitățile fac parte din proiectul „Împreună pentru salvarea animalelor sălbatice – împreună pentru arii protejate”, care are scopul de a implica administratorii ariilor protejate si comunitățile locale în salvarea animalelor sălbatice, de a îmbunătăți mijloacele pentru preluarea și îngrijirea animalelor sălbatice și de a crea un sentiment de mândrie locală prin asocierea comunităților locale cu Centrul pentru Reabilitarea Faunei Sălbatice.
Proiectul are durata de 6 luni și este finanţat de Fundaţia pentru Parteneriat şi MOL România.

Partidul Național Liberal a primit cu mare tristețe vestea încetării din viață a celui mai iubit și apreciat membru al său, domnul Mircea Ionescu Quintus, președintele nostru de onoare.

Viața domnului președinte Mircea Ionescu Quintus este un model pentru orice liberal, pentru orice român. O viață pusă în slujba națiunii române, o viață pusă în slujba PNL.

Participant direct la multe momente cruciale din istoria modernă a României, domnul președinte Quintus este un exemplu de rezistență în fața greutăților istoriei. Credința în valorile democrației și ale liberalismului, patriotismul de cea mai pură esență, omenia, umorul și forța spiritului l-au ajutat să înfrunte timpurile și să fie un învingător.

Este liberalul a cărui viață se suprapune cel mai mult cu istoria Partidului Național Liberal. A iubit acest partid și a ținut la el cu toată puterea sufletului său mare. A știut să țină vii istoria și tradițiile liberale și a avut înțelepciunea să deschidă PNL spre generațiile tinere. A contribuit decisiv la renașterea, înnoirea și unitatea partidului.

A fost un exemplu de atașament față de partidul care îi datorează atâtea. Nimeni nu poate uita cum, în ciuda vârstei înaintate, punea atâta energie și pasiune în susținerea ideilor liberale, venea întotdeauna cu un sfat util pentru partid. A făcut-o până în ultimele zile de viață.

Spiritul său, valorile în care a crezut și de la care nu a abdicat nici măcar o clipă vor rămâne vii în rândurile PNL. Este datoria noastră de onoare față de cel care ne-a fost mentor și părinte politic.

A fost un suflet bun și cald, un mare Om și un mare Român.

Suntem alături de familia domnului Mircea Ionescu Quintus căreia îi transmitem condoleanțe și un gând bun din partea fiecărui liberal. Partidul Național Liberal este marea familie a domnului Quintus.

Dumnezeu să-l odihnească!

Școlile, liceele și grădinițele din Vrancea vor fi închise și mâine, miercuri, 11 ianuarie. Așadar, elevii și preșcolarii vor mai avea o zi liberă, în condițiile în care diseară intră în vigoare un nou Cod Portocaliu de ninsori și ger.

Comitetul Județean pentru Situații de Urgență Vrancea, condus de prefectul Sorin Hornea, va decide astăzi dacă elevii vor sta acasă și joi și vineri. Vom reveni cu detalii după ce CJSU va anunța perioada completă în care unitățile de învățământ vor fi închise.

În altă ordine de idei, diseară Vrancea intră într-o nouă etapă de avertizare meteo, conform meteoromania.ro

AVERTIZARE METEOROLOGICĂ

COD GALBEN

Interval de valabilitate: 10 ianuarie, ora 21 – 11 ianuarie, ora 21
Fenomene vizate: ninsori moderate cantitativ şi local viscolite;
În intervalul menţionat aria ninsorilor se va extinde dinspre extremitatea sud-estică şi va cuprinde treptat jumătatea de est a ţării. În cea mai mare parte a Munteniei şi a Moldovei, în zona Carpaţilor de Curbură şi temporar în Dobrogea vor fi ninsori moderate cantitativ, iar vântul va avea intensificări cu viteze de 50…60 km/h, viscolind şi spulberând zăpada.
Notă: Unele intensificări ale vântului vor fi şi în Oltenia, spulberând trecător zăpada.

COD PORTOCALIU

Interval de valabilitate: 10 ianuarie, ora 23 – 11 ianuarie, ora 15
Fenomene vizate: viscol puternic;
Zone afectate: conform textului şi hărţii

În noaptea de marţi spre miercuri (10/11 ianuarie) şi în prima parte a zilei de miercuri (11 ianuarie), în judeţele Călăraşi, Ialomiţa, Brăila, Buzău şi Vrancea temporar viscolul va fi puternic, viteza vântului va atinge 70…80 km/h, troienind zăpada şi reducând vizibilitatea sub 50 m.

Text preluat de pe site-ul vranceamedia.ro

A-nceput de ieri să cadă… Câte-un fulg, dacă e să continuăm binecunoscuta poezie, care te îndemna să visezi la o atmosferă tihnită, de la gura sobei, în deplin acord cu peisajul hibernal mult așteptat. Însă, a început să cadă potop de coduri de avertizare meteorologică, mai întâi cel portocaliu, apoi roșu. Știm fiecare din noi care sunt consecințele, iarna ieșindu-și din matca de poveste și revărsând toate resursele sale ca anotimp într-un interval de câteva zile, ori dacă nu chiar ore. Focșaniul nu a fost ocolit de ceea ce spun unii „iadul alb” și vă prezentăm câteva imagini surprinse în prima zi de adevărată iarnă, 6 ianuarie 2017, pe un fond muzical care cât de cât să mai aducă bucurie privitorului.

Deplasarea cu autoturismul nu a fost lipsită de unele mici neplăceri, chiar din debut, fiind destul de greu de ieșit din parcare. Acest fapt nu a știrbit însă cu nimic curiozitatea firească de a vedea cum supraviețuiește un oraș valurilor de zăpadă așternute. În general circulația se desfășura potrivit condițiilor de iarnă, la „porțile” Focșaniului fiind prezente filtre ale Poliției Rutiere și Locale. Unii șoferi chiar au încercat să forțeze ieșirea din localitate, pe contrasens, cu toate că prezența echipajului de la Rutieră semnaliza că artera respectivă este impracticabilă.

Foto și video: Silviu Stanciu

Centrul municipiului Focșani a fost astăzi, 1 decembrie 2016, animat cu ocazia împlinirii a 98 de ani de la Marea Unire din 1 Decembrie  1918. Onorul militar acordat prefectului Sorin Hornea a fost actul de debut al manifestărilor, la care au participat autorități, membri ai partidelor politice, cadre militare, dar și părinți veniți alături de copii care au îndurat frigul din prima zi de iarnă.

Comandantul Garnizoanei Focşani, gen. Adrian Stroea, a îndemnat pe toți românii să-și îndrepte gândurile și către Basarabia, către toți românii din interiorul și din afara granițelor României. Au urmat discursurile oficialităților locale și județene, Marian Oprișan absentând de la acest eveniment de marcă. Parada militară a fost susținută de unităţi ale Garnizoanei Focşani, Inspectoratul de Poliţie Judeţean, Inspectoratului Judeţean de Jandarmi, Inspectoratului pentru Situaţii de Urgenţă, Penitenciarului Focşani şi Poliţiei.

La Focșani a avut loc, pe 11 noiembrie 2016, în incinta Colegiului Tehnic Gheorghe Asachi, festivitatea de închidere a proiectului „Formare în domeniul serviciilor gastronomice”, desfășurat în perioada 24 octombrie – 12 noiembrie, aflat la a cincea ediție, în parteneriat cu Camera de Comerț a Germaniei, prin intermediul SES (Serviciul Seniorilor Experți) Germania. Expertul german prezent în cadrul proiectului a fost master chef Max Heim, chef de cuisine, expert în activități de catering, trainer în gastronomie, participant la expoziții de artă culinară din Stuttgart, Nuremberg și Dublin, președinte al juriului pentru diverse competiții internaționale de profil din Germania și Irlanda, organizator de traininguri în gastronomie în Ungaria, Franța și Irlanda. Cu o experiență bogată, dobândită în cei 40 de ani de carieră, Max Heim s-a dovedit a fi și un mare iubitor al țării noastre, el fiind prezent și la ediția anterioară de la Focșani, în anul școlar 2014 – 2015.

Au fost prezentate obiectivele proiectului, și aici amintim familiarizarea unui număr de 160 de elevi proveniți din 8 clase din cadrul colegiului având specializarea tehnician în gastronomie și organizator banqueting, cu privire la managementul bucătăriei și restaurantului la standarde europene, exersarea utilizării profesionale a echipamentului existent în baza de practică a școlii, furnizarea informațiilor cu privire la oportunități de găsire a locurilor de muncă în domeniul industriei ospitalității disponibile în spațiul național și european pentru elevii cu specializarea tehnician în gastronomie și organizator banqueting, însușirea terminologiei de specialitate în limba română și în limba engleză, utilizând strategii moderne de predare, bazate pe lucrul în echipă, precum și realizarea transferului de bune practici din sistemul de învățământ german profesional către elevii și profesorii Colegiului Tehnic „Gheorghe Asachi” din Focșani.

În cadrul festivității de premiere au fost prezentate clipuri care conțineau date despre desfășurarea și indicatorii atinși în proiect, cât și fotografii, realizate de unul din elevii liceului, surprinzătoare calitativ și care au creat o imagine de ansamblu a activității celor care au fost implicați în proiect. De-a lungul celor trei săptămâni, elevii au participat la activități de teorie și au realizat o serie de aperitive reci și calde. Produse precum  cocktail de creveți cu ciuperci și sparanghel, salată de pui „Florida”, rulouri „Vittello Tonato”, terină de sushi cu somon, piept de porc brezat cu piure de mazăre și roșii prăjite, „Gallete” din făină de hrișcă umplute cu bacon și legume, chiftele pe pat de legume în stil asiatic au fost „teme” deosebit de gustoase și bogate coloristic, foarte bine rezolvate de elevii colegiului. Pe lângă toate aceste produse realizate, relaționarea foarte bună elevi – profesori și prezența unui mare specialist în arta culinară, Max Heim, au constituit factori decisivi în pregătirea de specialitate, cu un training de calitate, ce le va permite elevilor o inserție mai facilă pe piața muncii locale, iar „comunitatea locală a municipiului Focșani și a județului Vrancea va beneficia de experiența și bunele practici oferite de un exponent al unei țări considerate emblematice pentru turism și gastronomie și pentru calitatea învățământului profesional“, după cum se arată într-un comunicat emis de Marinela Anghel, consilierul de imagine a instituției de învățământ. Au fost decernate premii elevilor și profesorilor prezenți în proiect: Marilena Răvaș, Maria Drăgan, Marinela Anghel, Alexandra Dicu Șerban, Mihaela Horeangă, Mihaela Arhire, Carmen Dumitru, Adriana Oborocea, Maria Neagu, Claudia Mihai, Vetuța Tărlungeanu, Vergina Dumitrescu, Daniela Stoica, Mirela Stoican, Nela Caloian, precum și șef atelier Emilia Paiscar și bibiotecara Gabriela Chipon.

La festivitate au fost invitați dr. ing. Culai Dascălu, decanul Facultății de Management în Agroturism Focșani, Universitatea Bioterra București, care a înmânat expertului german Max Heim o plachetă cu înscrisul instituției, prof. Tincuța Zahariuc, inspector în cadrul ISJ Vrancea, Emanuel Gongu, consilier local Focșani, prof. Carmen Oprea, inspector ISJ Vrancea, alți profesori, studenți și elevi.

La finalul evenimentului, a avut loc o degustare, întreaga asistență având numai cuvinte de apreciere pentru calitatea și aspectul produselor realizate de elevii colegiului.

A consemnat Silviu Stanciu

Joi, 3 noiembrie 2016, la Focșani, în sala mică a Ateneului, dovedită pe parcurs neîncăpătoare,  asistența, provenind dintr-un vast areal de vârste și profesii, s-a bucurat de prezența celor doi autori de carte și jurnaliști. Pe lângă volumele publicate anterior, aceștia au descris contextul care a determinat apariția cărții „Miracolul din noiembrie”. Volumul reprezintă o uimitoare poveste  a zilei în care Diaspora și Facebook au obținut o victorie eroică, așa cum descriu autorii, încă de pe coperta întâi, momentul alegerilor prezidențiale din 16 noiembrie 2014. Cartea oferă detalii despre trăirile, emoțiile, așteptările, frustrările și vibrațiile românilor aflați în afara granițelor țării noastre cu puține luni înainte de alegeri. Este totodată un veritabil atlas al geografiei spiritualității românești, regăsite în cele mai îndepărtate meridiane, unind români de aceeași credință că prin votul și implicarea lor se vor produce acele mult așteptate schimbări ale clasei politice, ale economiei și vieții sociale din România. Și nu numai aceasta dar și dovada vie că mai există spirit comun și conștiință, care depășesc cadrul unor lideri politici sau partide. O carte care are dimensiunea unui manual de istorie dar și pragmatismul unei lecții civice.

Rugile necontenite ale copacilor în bătaia vântului şi ploile mocăneşti prevestitoare de zăpezi ne îndrumă spre retrospective asupra unor toamne mai tinere şi mai vesele.

Într-o astfel de toamnă, am părăsit frumosul Braşov cu celebra lui „Casina română” şi am plonjat tânăr şi imberb în vâltorile trecute şi viitoare al Şcolii de literatură „Mihai Eminescu” din Bucureşti.

Cu sinceritatea nealterată şi puritatea celor optsprezece ani îmi făcusem din visuri – guvern şi din felul de a fi – patrie căreia îi slujeam fără preget.

Cu rubaşca mea ciudată şi balalaica pe post de armă m-am încrezut în viitor, în felul în care şcoala avea să mă îndrume.

Mi-am atras prietenii deosebite, fiind din fire mucalit. Ăsta-i darul moldovenilor mici la stat, dar mari la sfat!

Primul s-a apropiat de mine Atanasie Toma, tânăr fin, diplomat. Mi-a atras atenţia prin vorbire că nu ştiu cum făcea, dar graseia toate cuvintele. Ulterior mi-a destăinuit că este tributul plătit unei trăsături de familie  şi a faptului că a avut profesor de franceză personal. Şi mi-a prezentat Atanasie „pe cea mai frumoasă şi talentată poetă”, cu o degajare de a vorbi de parcă era de când lumea în Şcoala de Literatură. Era Ioana Zanfir, viitoare Toma, viitor redactor la Radio România. În grupul acela de fete o remarcasem pe Doina Sălăjan şi pe Mihaela Monoranu (moldoveancă de lângă Suceava). Ei bine, fetele acestea mă răsfăţau şi mă chemau in dormitorul lor în scopuri culturale, vezi bine, să le cânt la balalaică muzica din filmele ruseşti în vogă.

Dacă filmele ruseşti urmau cu toatele acelaşi calapod regizoral, ei bine, muzica era cu totul deosebita.

Şi discutam despre astea ore în şir, zile la rând chiar, cu un brăilean deştept, un expert în muzică clasică şi în estetică muzicală, nimeni altul decât regretatul Dumitru Carabăţ.

Respectul pentru valoare m-a apropiat de teoriile inteligente ale lui Lucian Raicu şi de talentul nebănuit în versificaţie al lui Ion Gheorghe care a reuşit să scrie un roman în versuri, lucruri extrem de rar, dacă nu  cumva ,unic. Cu Ion Gheorghe am călătorit mult pentru documentare şi în incursiunile noastre am descoperit locul ancestral, paradisul sufletelor noastre de copii – un câmp cu pepeni nepăzit, de unde n-am mai vrut să plecăm. Nu ne trebuia nimic altceva şi prietenii ne dăduseră dispăruţi o zi întreagă. Când am apărut, într-un sfârşit, eram plin de inspiraţie şi puteam dintr-o suflare să scriu epigrame ca aceasta: „Pierzând bucuria şi zelul,/ Beţiei îi ţinem ison!/ Noi bem cu sifon tulburelul,/

Dar Tulbure, fără sifon! Maestrul, caracter puternic, nu s-a supărat, ba chiar a fost de acord să iau premiul întâi pentru epigramă.

Şcoala funcţiona sub patronajul preşedintelui M.A.N., scriitorul Mihail Sadoveanu. Şi cum maestrul nu prea apărea prin şcoală, la sfatul lui Hristache Lungu, „Gogol” al nostru, cum ne plăcea să-i spunem şi concetăţean cu mine aici în Focşani, am sunat-o pe doamna Profira, fiica lui Mihail Sadoveanu, şi am rugat-o să-i spună maestrului să mai dea din când în când pe la şcoală, să-şi vadă studenţii. Şi chiar a apărut în zilele următoare, că telefonul a avut mare efect. Forfotă mare printre studenţii emoţionaţi. Mă întreabă bădia Nicu Labiş: „Măi Michiduţă, l-ai cunoscut pe maestru?”. Iar eu, imitând foarte bine vocea lui Sadoveanu, zic: „Eu nu l-am cunoscut, dar tare mi-ar plăcea să mă cunoască dânsul pe mine!”. Colegii au izbucnit în râs pentru că Mihail Sadoveanu era chiar în spatele meu şi mi-a cerut să-l imit din nou, dacă tot o făceam aşa de bine. Şi n-am găsit nimic mai potrivit decât un pasaj din „Iapa lui Vodă”… „Apăi, dacă nu vă e cu supărare, boier dumneavoastră, iapa-i peste drum şi poate fi sărutată în locul cu pricina…”. Maestrul a râs în hohote, trecând cu vederea că din toată opera domniei sale am găsit tocmai acest pasaj şi a recunoscut că vocea mea era mai mult a lui. În sinea mea, îmi doream ca talentul şi salariul lui să fie mai mult ale mele.

Fiindcă veselia era aceea care lumina întunericul serilor de după greţoasele lecţii de marxism-leninism ale directorului Moise Aldan, mucalitul din mine a pus la cale o şotie nevinovată cu acceptul lui Eugen Labiş, tatăl poetului. În seara cu pricina, el venise din Mălini. Am stat noi ce am stat la o vorbă moldovenească tot aşteptându-l pe Nae. Şi tot vorbind, am dat iama prin merinde. Tatăl lui Niculae, obosit de drum şi aşteptare, s-a dus  la culcare.Tomozei i-a incalţat ghetele şi s-a băgat uşurel în acelaşi  pat, trăgând peste el aşternutul. Ghetele obosite atarnau la un capăt de pat , iar pe pernă se odihnea fruntea lui Eugen Labiş. Din uşă, dacă priveai, părea că un om obosit, ciudat de lung, sforăie de saltă pernele şi pe deasupra, doarme şi încălţat în patul lui Labiş. Acesta era efectul scontat, iar eu şi cu Niculae Stoian pufneam de râs, gândindu-ne ce faţă ruşinată o să facă bădia Niculae. Întârziase zdravăn la o spumoasă întâlnire bucureşteană cu binefacerile toamnei şi uitase binişor cât e ceasul, care se mutase şi dânsul peste drum de miezul nopţii.

Numai ce apare bădia, entuziast şi ameţit, că am sărit eu cu Stoian: „Văleu, bădie, o făcuşi lată! Să ştii că ăla care doarme încălţat e taică-tău în persoană, te-a aşteptat o grămadă şi s-a culcat foarte furios.”.

„Păi… tata nu se culcă încălţat, măi!”

„Iaca, acu a făcut-o şi te-a dat de ruşine!”

„Da` io nu cred că-i tata în persoană…” Obrajii şi urechile i se înroşiseră, semn că în sufletul lui apăruse îndoiala şi ruşinea de a nu-l dezamăgi pe părintele lui. Ruşinea e lucru nobil şi în zilele acestea a cam dispărut. Nici una, nici două, smulse aşternutul de pe pat, zgâlţâind pe cel ce dormea cu un reproş dulce: „Ce-ţi veni, măi tată, să baţi atâta drum?!…” Şi încremeni, dând de Tomozei, umflat de atâta râs, cu ghetele lui Eugen Labiş în picioare.

„Măi Tom, măi Tom, dă-te jos, măi, din pat, că-s rupt de somn şi vreau să dorm şi dimineaţa avem şi examinare…”

Şi, fără să facă mare caz, fără să ne certe, fără să se supere că-i mâncaserăm merindele aduse de părintele ce dormea dus, se aşternu la somn. Acesta era Labiş. Ne simţeam ruşinaţi şi ne pierise hazul.

Deşi îmi apreciam profesorii, în special pe domnul profesor Oană, de română, şi pe frumoasa doamnă de rusă Galina Maievski, pentru mine au contat mai puţin cursurile şcolii de literatură şi mai mult practica la revista „Urzica” pentru care fusesem recomandat. Apreciam mai mult relaţiile intercolegiale din şcoală unde se crease o comuniune literară atât de puternică, bazată pe prietenie şi încredere. Parcă un trup comun, nevăzut, îşi refăcuse structurile adunând din diverse colţuri ale ţării caractere, vârste şi educaţii diferite ca pe atomii unui singur element. Ne era bine împreună. Se spune că sătulul de bine e fericit. Ei bine, eu nu cred că e! Fericirea comună ar lichida fericirea egoistă, ar evita nebunia îndestulării unuia şi a flămânzirii altora. Rămân la părerea mea: teoretic, toţi dorim binele comun, echivalenţa, reciprocitatea. E rău, că puţinii, câţi dorim cu adevărat, murim pe parcurs, de multe ori, victime ale însuşirilor noastre morale şi materiale, ori a scăderii dorinţei de bine comun.

Este, cred, amprenta destinului lui Labiş, destin care ne-a marcat pe toţi colegii lui cu epitetul „Generaţia Labiş”. Era de departe liderul acestei comunităţi literare, descendent din Ion Creangă, crescut după precepte creştineşti în familia învăţătorului Eugen Labiş. Atâta generozitate ca la Nicolae nu văzusem nicăieri de la Iisus încoace. Hotărât să trăiască intens, a întins aripile sale tuturor celor ce au trăit alături de el visul incandescent al anilor de Şcoală literară şi nu numai.

Le-a dat tuturor o pană din aripile lui de albatros. Unii au transformat-o în baghetă sau microfon, alţii au pus-o la icoană sau au purtat-o ca breloc, mulţi au scris cu ea sau au încercat să zboare aşa cum am făcut eu acum, spre a vă aminti un chip de o construcţie umană incontestabilă, sufletul pur al unei ferigi de pădure moldovenească strivită impasibil sub roţile unui tramvai bucureştean”.

Aurel Stanciu Milcovin, 9 oct. 2016

”Este, după cunoștințele mele, pentru prima dată după 1989, când în România o Stațiune de Cercetări este sărbătorită într-un cadru festiv, la aniversarea unei localități și aceasta trebuie să o remarcăm pentru că viitorul viticulturii românești depinde de cercetările pe care specialiștii le fac în aceste stațiuni. Țin să vă felicit în mod deosebit pentru acest lucru” – Dr. Ing. Gheorghe Glăman – președintele Secției de Horticultură a Academiei de Științe Agricole și Silvice București

Odobești, 16 septembrie 2016. 390 de ani de atestare documentară și 80 de ani de cercetare viticolă, în cadrul stațiunii din localitate. La Biblioteca Orășenească „Ana Georgescu” a avut loc, în cadrul Festivalului Tradițional „Toamnă odobeșteană”, un moment aniversar la care au participat, pe lângă oficialități locale și județene, primarul Daniel Nicolaș, respectiv, vicepreședintele CJ Vrancea, Dragoș Bîrlădeanu, Înalt Prea Sfinția Sa Ciprian, arhiepiscopul Buzăului și Vrancei, cât și personalități de prestigiu din cercetarea viti-vinicolă, enumerând pe Gheorghe Glăman, președintele Secției de Horticultură a Academiei de Științe Agricole și Silvice București, Ion Marian, director executiv ICDVV Valea Călugărească, Ghica Micu, director Stațiunea de Cercetare Odobești, Dr. Ing. Costică Vartic, recunoscut ca părintele reconversiei viței de vie, Dr. Ing. Ioan Nămoloșanu și Dr. Ing. Adrian Șerdinescu – membrii asociați ai Academiei de Știinte din București. La eveniment au fost lansate volumele „Odobeștii Vrancei – 390 de ani” și „Europa prin ochii elevilor din Odobești”. Moderator a fost Valentin Muscă, directorul Casei de Cultură Odobești și unul din promotorii manifestărilor dedicate orașului.

Filmarea integrală a evenimentului:

Duminică, 28 august 2016, a avut loc adunarea generală a membrilor Obştei Nereju, la care au fost prezentate bilanţul contabil de venituri şi cheltuieli pe anul 2015, raportul comisiei de cenzori, cât şi unele propuneri care vizează activitatea prezentă şi viitoare a acestei organizaţii. La eveniment au participat şi primarul comunei Nereju, Toader Gemănaş. cât şi viceprimarul Pavel Floroiu. Momentul de maxim interes a fost cel al dezbaterilor, la care câţiva membri ai obştii au prezentat opinii despre proiectele realizate, opinii care au stârnit reacţii diverse din partea celor prezenţi. Au fost atinse şi unele probleme  despre eficienţa unor investiţii realizate din fonduri proprii, despre modul de exploatare a lemnului şi vinderea acestuia către cumpărători, persoane fizice sau agenţi economici. Un alt capitol sensibil a fost propunerea de modificare a statutului obştii, cei prezenţi nedorind înfăptuirea acestui lucru.

Mai multe detalii, în filmarea integrală a adunării.

Nu e de breaking news. A fost, a trecut, gata, acum totul a revenit în matca sa. Un episod care tinde să devină rutină pentru orice aşezare, cu nişte oameni având frica lui Dumnezeu, dar cu neşansa de a se afla lângă albia unui pârâiaş.

Pe 24 august, ploile din ultimele ore, parcă într-o halucinantă risipă a apei, aveau să dezmorţească satele Căiata şi Bogza, aflate la câţiva kilometri de Dumbrăveni. M-am deplasat către aceste două aşezări negândindu-mă că voi ajunge să trec de baricada ecranului tv, la care vizionam, de atâtea ori, din confortul fotoliului, scenele dramatice din timpul inundaţiilor. Din telespectator am ajuns să simt direct cum suferinţa se împleteşte cu deznădejdea, frica cu speranţa. Apa, acest element atât de necesar vieţii, îşi arăta acum neîmblânzirea faţă de omul care se crede stăpân peste toate. Prin câte lucrări de amploare  nu ne-am dovedit iscusinţa, ţinând stavilă miliardelor tone de apă! Iar acum, după o ploaie care pare să nu mai ajute la nimic, totul părea să fie condamnat pierzaniei, cu oameni neputincioşi care priveau când la cer, când la pământ.

Am străbătut cei câţiva kilometri de la Dumbrăveni către Căiata, pe o şosea unde alternau porţiunile uscate cu cele inundate. Din fuga maşinii nu poţi simţi fiorul fiecărui gospodar care nu ştie ce să salveze mai întâi: agoniseala de o viaţă, părinţii, copiii, propria viaţă. Însă la Bogza am înţeles mult mai bine toate aceste trăiri.

Nu departe de centrul satului, am văzut cum puhoaie de apă revărsau într-o aparentă anarhie a mecanicii fluidelor, năruind tot ceea ce omul clădise în atâtea generaţii. Drumul asfaltat, clădiri, terenuri delimitate din raţiuni administrative erau acum sub o învolburare de ape, fără limite, fără graniţe. Am încercat, bazat fiind pe stabilitatea şi siguranţa propriului autoturism, să parcurg acele câteva sute de metri care păreau nesfârşite, în care mase de apă guvernau după legi greu de înţeles. Nu am putut să înaintez, simţind cum motorul Loganului se îneca, fără nicio vlagă. Am oprit şi nu mă gândeam decât să ies din volbura aceea din mijlocul drumului. O maşină off-road, care venea din sens opus, m-a făcut să înţeleg adevărata cotă a apelor care se revărsau. Eram ca într-o coajă de nucă, riscând să devin captiv în propriul autoturism. Am dat înapoi şi am răsuflat uşurat când am ajuns din nou pe firul drumului. Oamenii, care se încumetaseră să iasă din curţi, priveau deznădăjduiţi cum gospodăriile se transformă în mici insuliţe, într-o degringoladă nesfârşită a apelor: acolo coteţul găinilor, dincolo beciul, grădina… I-am întrebat cum pot continua drumul şi mi-au indicat câteva repere: pe la şcoală, pe la fostul CAP. Pe unde apele nu ajunseseră, sătenii se mulţumeau că i-a ferit Dumnezeu de aşa năpastă şi se gândeau la vecinii care, la doar o azvârlitură de băţ, trăiau clipe de coşmar. „S-a rupt la Cioarcă şi la biserică”, spuneau oamenii, desemnând parcă polii tuturor nenorocirilor, acolo unde apele pârâului Slimnic, altădată stătute, fără putere de a iriga măcar o palmă de pământ, năvăleau fără oprelişti. Am parcurs întregul drum pietruit, fără a mai ţine cont de hurducăiala produsă. Conta doar că ajunsesem la destinaţie, ceea ce pe un drum asfaltat îmi fusese imposibil.

Ce lăsasem în urmă însă nu se compara cu ce vedeam acum: curţi inundate, oamenii care strigau după ajutoare, alţii, care cunoscând rânduiala, săpau şanţuri pentru a mai diminua din violenţa apelor. Porţile curţilor, cândva închise pentru a feri întreaga agoniseală şi care confereau siguranţă celor ce vieţuiesc în gospodării, erau acum larg deschise, pozând acum într-o falsă ospitalitate, care de fapt se traducea prin a alunga oaspetele nepoftit, apa care năvălea de oriunde. „La tanti Fănica e inundat tot, la Petrache revarsă către ceilalţi vecini”. Nu ploua, dar şi calmul acela al vremii parcă apăsa şi mai mult, prevestind răul. Geamătul oamenilor acoperea acum glasul ploii torenţiale şi al tunetelor de peste noapte. „Să ne ferească Dumnezeu de mai rău, dar şi noi am greşit”, părea filosofia care ţinea de urât şi mai alina din suferinţi. Alţi localnici îşi aduseseră aminte că unii săteni mai aruncă din gunoaie pe albia pârâului şi că de aici toată nenorocirea. Că s-a înălţat albia şi de aceea s-a inundat satul. Tot ce se întâmpla trebuia să aibă un motiv, divin sau teluric, dar el exista. Nimic nu apare aşa, din senin, era concluzia localnicilor. Orătăniile însă, scăpate din ghearele înecului care cum puteau, nu mai scoteau un sunet. Tăcerea uneori e mai înţeleaptă decât orice vociferare.

Dimineaţa spre prânz acesta a fost întregul tablou. Cu frică, mărturisită cu glas sau în gând, i-am mulţumit lui Dumnezeu că în locul unde mă aflam, la o casă din marginea satului, apa nu ajunsese decât foarte puţin în grădină. Fântâna însă nu scăpase de mâl, pierzându-şi dulceaţa şi limpezimea apei în străfundul pământului. Cu o pompă se rezolvă, m-au asigurat proprietarii. Nu ştiu de ce, când vezi inundaţiile, ţi se face sete. E un paradox pe care l-am înţeles atunci, muşcându-mi buzele uscate, numai la gândul că fiind înconjurat de ape, nu îmi pot potoli setea. Roşiile, ardeii, firele acelea de verdeaţă care dau savoare mâncărurilor erau acum un terci mâlos, sleit şi disgraţios. Rău fără apă, rău cu apă. Dar cea mai teribilă spaimă a fost să văd cum apa, hâda apă mâloasă, înainta, uşor şi ameninţător, către casă. Nu ştii ce să faci, doar puterea rugăciunilor mai poate muta ceva. Şi aşa a fost. Fără a mai ploua, casa în care ne găseam nu fusese atinsă de apele care revărsau de peste tot. Aşa a vrut poate Dumnezeu, să ne dea un semn. El, Creatorul, care acum ne arăta tot ceea ce noi am stricat. Şi încă mai stricăm.

Soarele s-a arătat peste câteva ore. Şi aşa, din apele care reflectau raze prin toate curţile şi grădinile, scena avea acelaşi dramatism. Câteodată, când vrei să acoperi urâţenia, stingi lumina, ferind ruşinea ce te apasă de indiscreţia altora. Dar acum totul părea mai clar, sub astrul zilei. Iar soarele, în măreţia şi căldura sa, usca doar apele. Apa din lacrimile multora….

Spre după-amiază, când am putut străbate întreg satul cu maşina, din loc în loc se găseau autocisternele şi utilajele pompierilor, care ajutau pe mulţi dintre sătenii afectaţi, pompând apele din curţile inundate. Spre seară, viaţa reintra în matca sa, pe făgaşul normal…

(Reporter fără voie, cu foto şi video, Silviu Stanciu)