Incultura civică și cultul răului

Se vede cât se poate de clar că suntem o Românie dezbinată. Și ca vârste, și ca educație. Ce vedem acum e rodul evenimentelor din 1989 și toată politica antiunitară dusă până acum. Ar fi trebuit, dintr-o logică a istoriei, ca reminiscențele celor 50 de ani de comunism să dispară încet încet. Din păcate, puterile care s-au perindat la conducerea țării au cultivat și mai adânc antiromânismul, promovând și aducând în prim planul vieții sociale doar acele categorii ușor influențabile, devenite majoritare prin absența celor care ar fi trebuit și ar fi putut să îndrepte niște greșeli. De aici până la a judeca de ce reforma în Educație a lipsit cu desăvârșire nu e decât un singur pas și vedem de ce NU S-A DORIT o reformare a acestui domeniu sensibil. Învățăm greu și cred că s-a mizat inclusiv pe lipsa spiritului civic, care de multe ori s-a manifestat printr-o ură teribilă împotriva celor care îndrăznesc să aibă o viziune cât de cât reformistă pentru această țară. Ne mai mirăm de ce ne pleacă tinerii? Ne mai mirăm de ce tot acei tineri privesc scârbiți spre urna de vot? Cine rămâne la urmă? O categorie de oameni care, efectiv, a obosit să mai spere și mai crede în orice promisiune care nici măcar matematic nu are vreo acoperire?! Nu avem exemple pozitive, din păcate, să putem aplica acel principiu „ce au învățat părinții noștri să facem și noi”, pentru că și ei fost induși într-o eroare istorică, o utopie, aceea a egalității absolute între oameni. Iar acum să construiești cu cineva care e obosit și cu altcineva care lipsește, refuzând actul civic, nu poate ieși nimic bun. Zaparea neobosită prin canalele tv nu ajută la nimic. Trăim încă în epoca telenovelelor, a serialelor siropoase și vom ajunge să facem din țara noastră o telenovelă. Cu final imprevizibil spre dezastruos. Nu guvernele prăbușite sunt cheia succesului ci trebuie să înțelegem, odată pentru Dumnezeu, că ne putem exprima prin buletinul de vot și ștampilă. Să nu facem o regulă, în disperare de cauză, și spre deliciul presei, din a utiliza lanterna telefonului – ca să întrevedem viitorul nostru?! – prin întunericul în care 27 de ani tot bâjbâim, să îndurăm frigul ori a ne căuta căldura înfrățirii dictate de îndurarea a cine știe ce alte privațiuni în mitinguri nesfârșite. Politicianul perfect nu există însă NOI putem să-i dăm legitimitate, prin ceea ce noi TOȚI alegem. Nu 33% iar restul de 67 să continue a absenta nemotivat, pentru că de astfel de anomalii vom mai avea parte încă mulți ani de acum încolo. Câteodată e greu să o iei de la zero. Dar și mai al naibii de greu e să răstorni ceea ce alții, de rea credință, au cultivat.

Silviu Stanciu

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *