Istoria mocăniței din Cheile Tișiței – Vrancea

  • „Trenul vine de la Odobești” a avut un frate mai mare
  • O poveste frumoasă despre o cale ferată ce străbătea Vrancea odinioară, o poveste spusă de bătrâni.

În infrastructura Vrancei a existat, la început de secol al XX-lea, o rețea feroviară vastă, care brăzda pădurile seculare, văile și culmile dealurilor,  acum subiect de poveste pentru copii și nepoți. Un articol preluat de pe site-ul invrancea.ro, cu informații prețioase oferite de Arhivele Naționale Vrancea, relevă că pe lângă traseul feroviar pornit de la Odobești către Burca, plaiurile vrâncene au mai avut o cale ferată care pornea de la Mărășești până la Greșu. Ce trasee turistice ar fi fost aceste două căi în zilele noastre!

Societatea de exploatare si industrializare a lemnului a fost infiintata in 1905 si era condusă de un italian pe nume Castiglioni. In 1907 oamenii se apucă de întins linia de la Mărășești spre munții Vrancei, lucrare încheiată în 1908. Tot de atunci poartă numele de ,,Societatea Anonimă Tișița’’ și este preluată de Contele Mikes. Linia avea cu tot cu ramificații 94 de km. Prin 1919 societatea și-a adus 29 de meșteri cehi și slovaci pentru a schimba o ramificație construită de armata germană în timpul Primului Razboi Mondial si pentru reorganizarea garii de cale ferată din punctul “Ciutele”. Pentru a avea o imagine completă a poveștii, menționez faptul că ,,Societatea Anonimă Tișița” exploata 7.000 de hectare de pădure, avea 94 de kilometri de linie de cale ferată îngustă, 10 locomotive cu aburi, vagoane de marfă și de călători. Linia pornea de la Mărășești, atunci important nod de cale ferată, urma Valea Șușiței trecea prin Răcoasa, Câmpurile, Soveja, tabăra Gălăciuc, Tulnici, Lepșa, Cheile Tișiței până la graniță. Lângă Cascada Putnei exista gara Putna, apoi linia înainta spre Greșu unde se ramifica spre stânga Cheile Tișiței și spre dreapta pe valea Lepșulețului.
În amonte de Greșu, linia continua pe valea Putnei cu ramificație spre Poiana Mărului până în punctul Buniu (confluența Putnei cu pârâul Țiganului). Aici, într-o poiană era punctul de plecare al unui funicular. În anul 1926 societatea este naționalizată și trece sub proprietatea statului, iar intre 1940 – 1941 este scoasă linia de cale ferată, rambleul ei pe anumite porțiuni încă este vizibil și astăzi.

Ghid turistic – Florin Daniel Sima

Sursa: Arhivele Naționale Vrancea

Foto: invrancea.ro

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.